Înțelegerea cunoașterii ?

Cunoașterea o dobândim, de regulă prin două căi: o cale personală/directă sau o cale impersonală/indirectă.

Experimentarea personală reprezintă mecansimul principal prin care, de regulă, inclusiv copii îl folosesc, adesea la nivel de subconștient, pentru a-și îmbogăți cunoașterea despre mediul înconjurător. Exemplul tipic este cel al unui bebeluș, care observând lumina unei lumânări sau a unui bec, și neștiind ce este, în dorința de a explora, se îndreaptă spre aceasta și folosindu-și  mâinile ( simțul tactil), preia informația tactilă despre obiect. Mâna copilului în contact cu focul, îi creează acestuia o reacție profund emoțională, chiar dramatică. Aceste tipuri de experiențe trăite ajută la crearea de mecanisme automate de protecție pentru a nu le mai repeta.

Mecanismul de cunoaștere al mediului înconjurător este activat prin utilizarea simțurilor.

Primul simț activat, de regulă în condiții de iluminare diurnă, este văzul. Prin văz, se obțin primele informații despre obiectele aflate la distanță mare. Orice obiect care intră în câmpul vizual generează un set de informații despre acesta, informații pe care conștientul în condiții normale de funcționare (în absența stresului – vezi efectul ”Maimuța invizibilă”) le percepe, le procesează și le identifică cu obiectul respectiv.

Dacă nivelul de informații obținut despre obiectul în cauză, este insuficient pentru scopul propus atunci se trece la utilizarea celorlalte simțuri: auz, miros, tactil și gust. Este interesant de observat că fiecare simț furnizează informații specifice, corespunzătoare unei anumite distanțe, raportate față de obiect. Informațiile recepționate astfel, pătrund la nivelul conștientului prin intermediul sistemului nervos specializat al fiecărui simț. În principal, fiecare informație recepționată printr-un organ de simț, este convertită în semnal electromagnetic și transmisă către unitatea centrală de procesare din creier. Transmiterea acestor semnale se realizează cu ajutorul neuronilor și sinapselor neuronale, printr-un mecanism similar unui impuls electric, cu o amplitudine mai mare de 70 mV, care se deplasează printr-un mecansim destul de complex, de regulă cu viteze foarte mari. Din punct de vedere fizic, orice deplasare de potențial poate fi asimilată unei unde electromagnetice, undă care prin componentele ei poate fi măsurată prin componenta magnetică (magnetoencefalograf).

 Dacă nivelul de informație despre un obiect este suficient, atunci interesul față de acesta se micșorează, iar în zona conștientului se va regăsi un alt obiect sau fenomen din câmpul fizic analizat sau un obiect/fenomen  care este prezent la nivel mental. Fenomenul/obiectul prezent la nivel mental trece de regulă prin aceleași procese de observație, dar de data aceasta instrumentele de analiză sunt mult mai subtile, se realizează undeva la nivelul subconștientului  dar neavând suportul simțurilor specifice observării obiectelor fizice sunt mai dificil de interpretat conștient.  

 Al doilea mecansim de cunoaștere este cel al experimentării indirecte. Prin acest mecanism, informațiile despre un obiect/ fenomen/ eveniment sunt  preluate prin intermediul altor persoane sau sisteme de informare, care prezintă anumite versiuni ale acelui eveniment asa cum au fost percepute de aceștia, sau cum au fost formate. Nivelul de verificare al acestor informații este de regulă scăzut, iar validarea acestor informații fiind de multe ori necesară.

În această situație este recomandată existența mai multor surse de informații independente. Probleme pot să apară acolo unde, în special în procesul educației, informațiile sunt prezentate  ca adevăruri absolute, fără să se specifice situațiile de presupuneri, sau limitările în care respectivele informații își manifestă valabilitatea. Astfel de reprezentări pot crea la nivelul percepției populației,  reprezentări eronate ale realității (vezi modelul planetar al atomului cu nucleul și electronii reprezentați de dimensiuni comparabile, fără să fie evidențiate diferențele semnificative ale maselor – masa protonului =1836 mase electronice,  dar și a zonelor de acțiune – comparativ cu dimensiunea protonului/nucleelor orbitele electronilor / dimensiunea atomilor implică dimensiuni relative de 100.000 ori mai mari). 

Ambele metode de cunoaștere și formare a imaginii mentale conștiente a unui obiect sau fenomen sunt influențate de mai mulți factori specifici umani, care pot distorsiona valoarea de adevăr a  informațiilor înmagazinate. Acești factori specifici umani depind de starea emoțională în care subiectul observator se găsește și nivelul de percepție pe care acesta îl are despre o anumită reprezentare.  Starea emoțională pe care un subiect o are la momentul formării unei reprezentări față de un obiect/fenomen/eveniment poate distorsiona anumite informații legate de specificul obiectului analizat și poate cataliza procesul de învățare/cunoaștere sau îl poate inhiba. Pe de altă parte,  nivelul de percepție o caracteristică specifică subiectului uman observator, la nivelul asimilării informației crează bariere de înțelegere sau dimpotrivă, asigură punți de cunoaștere și înțelegere a informațiilor recepționate.